Cardio – RM pentru evaluarea valvulopatiilor

 

  • Rolul detecției fibrozei miocardice la pacienții cu stenoză aortică strânsă

Fibroza miocardică în stenoză aortică este progresivă, etapizată. Cardio-RM cu substanță de contrast poate identifica două tipuri de fibroză care apar de-a lungul evoluției bolii, astfel:

  • Fibroza miocardică interstițială difuză, este cea care apare prima, determină expansiunea spațiului interstițial, este reversibilă post-operator și poate fi detectată la RM numai prin T1 mapping; nu poate fi identificată prin secvențele clasice de captare tardiva de Gadolinium (LGE)
  • Fibroza miocardică de înlocuire (replacement fibrosis), apare mai târziu în evoluția stenozei aortice, este ireversibilă și poate fi identificată în secventele clasice LGE.

Fibroza de înlocuire poate să apară în contextul stenozei aortice strânse, dar în același timp, poate fi expresia unei cicatrici post-infarct.

Perspectiva clinică

Cicatricile miocardice (fibroza de înlocuire) se întâlnesc la peste 50% dintre pacienții cu stenoză aortică severă și se asociază cu mortalitate tardivă de două ori mai mare decât la pacienții fără cicatrici. Odată apărută fibroza de înlocuire, aceasta este ireversibilă după tratamentul stenozei aortice.

Astfel, evaluarea prin CARDIO-RM cu substanță de contrast poate identifica pacienții cu stenoza aortică severă ce ar beneficia de pe urma unei intervenții de înlocuire a valvei aortice mai precoce. Studii randomizate sunt necesare pentru a confirma această ipoteză.

Bing R.; Cavalcante J.L.; Everett R.J.; Clavel M.-A.; Newby D.E.; Dweck M.R. Imaging and Impact of Myocardial Fibrosis in Aortic Stenosis. JACC Cardiovasc. Imaging 2019, 12, 283 LP-296. doi:10.1016/j.jcmg.2018.11.026

 

  • Evaluarea regurgitării aortice prin CARDIO-RM

Diagnosticul severității regurgitării aortice cronice prin ecocardiografie este deseori dificil, în aceste situații rezonanța magnetică fiind o metodă complementară valoroasă. În regurgitarea aortică cronică, rezonanța magnetică contribuie într-un număr semnificativ  de cazuri la reclasificarea severității valvulopatiei sau la stabilirea severității, acolo unde celelalte investigații imagistice sunt neconcludente.

Acest studiu publicat în JACC Imaging,  a evaluat acuratețea diagnostică și utilitatea prognostică a IRM în evaluarea regurgitării aortice. Împreună cu NT-pro-BNP, fluxul retrograd holodiastolic în aorta descendentă determinat la rezonanță magnetică a fost un marker cu valoare prognostică la pacienții cu regurgitarea aortică cronică.

Astfel, evaluarea Cardio-RM se indică la pacienții care au fereastra ecografică dificilă, sau la cei care, deși au o fereastră ecografică optimă, ecografia nu poate cuantifica cu precizie severitatea valvulopatiei, de exemplu în cazul jeturilor excentrice. Pentru evaluarea severității regurgitarii aortice și stabilirea morfologiei valvei aortice nu este necesară administrarea substanței de contrast. Tot fără administrare de contrast, în timpul aceleiași examinări, se evaluează volumele și funcția biventriculară și se pot măsura dimensiunile aortei la nivelul tuturor segmentelor acesteia. Adăugarea substanței de contrast are avantajul că poate cuantifica gradul de fibroză miocardică, cu rol prognostic la această populație de pacienți.

Diagnostic and Prognostic Utility of Cardiac Magnetic Resonance Imaging in Aortic Regurgitation.
Kammerlander AA, Wiesinger M, Duca F, Aschauer S, Binder C, Zotter Tufaro C, Nitsche C, Badre-Eslam R, Schönbauer R, Bartko P, Beitzke D, Loewe C, Hengstenberg C, Bonderman D, Mascherbauer J.
JACC Cardiovasc Imaging. 2018 Nov 8. pii: S1936-878X(18)30907-0. doi: 10.1016/j.jcmg.2018.08.036. [Epub ahead of print]

 

  • Sindromul aritmic al disjuncției de inel mitral

Disjuncția de inel mitral reprezintă o deplasare anormală către atriul stâng a inserției valvei mitrale. Această disjuncție se poate asocia sau nu cu prolapsul de valvă mitrală și crește riscul de moarte subită.

În acest studiu au fost incluși 116 pacienți cu disjuncție de inel mitral. 71% dintre acești pacienți s-au prezentat la medic pentru palpitații. Evenimente aritmice severe au fost identificate la 14 dintre pacienți (12%). În mod surprinzător, prezența prolapsului de valvă mitrală nu s-a asociat cu aritmii ventriculare.

Concluzia studiului a fost că aritmiile ventriculare sunt frecvente la pacienții cu disjuncție de inel mitral. Aproximativ un sfert dintre pacienții cu disjuncție de inel mitral nu asociază prolaps de valvă mitrală, iar prolapsul de valvă mitrală nu se asociază cu aritmii ventriculare. Astfel, disjuncția de inel mitral este o entitate aritmogenă per se.

Disjuncția de inel mitral, este dificil de vizualizat prin ecocardiografie, dar poate fi ușor identificată prin Cardio-RM.

  1. Dejgaard L.A.; Skjølsvik E.T.; Lie Ø.H.; Ribe M.; Stokke M.K.; Hegbom F.; Scheirlynck E.S.; Gjertsen E.; Andresen K.; Helle-Valle T.M.; Hopp E.; Edvardsen T.; Haugaa K.H. The Mitral Annulus Disjunction Arrhythmic Syndrome. J. Am. Coll. Cardiol. 2018, 72, 1600 LP-1609. doi:10.1016/j.jacc.2018.07.070