Hipertensiunea aterială este esențială (primară) în majoritatea cazurilor. În 5-10% din cazuri hipertensiunea este secundară altor afecțiuni printre care și câteva tulburări hormonale. Diagnosticul și tratamentul corect al acestor tulburări sunt extrem de importante din mai multe motive: hipertensiunea secundară este mai agresivă și poate cauza complicații cardio-vasculare; tratarea corespunzătoare a afecțiunii hormonale duce la un control mai bun al tensiunii arteriale, cu mai puține medicamente iar în unele cazuri chiar la vindecarea hipertensiunii.Situațiile în care suspectăm o cauză secundară de hipertensiune includ:
- Hipertensiunea rezistentă la tratament: TA(tensiunea arterială) nu este controlată cu 3 antihipertensive inclusiv un diuretic sau TA este controlată cu 4 sau mai multe antihipertensive.
- Hipertensiune diagnosticată la vârste tinere, sub 30 ani, sau la vârste de peste 50 ani.
- Hipertensiune indusă de medicamente
- Hipertensiune cu complicații oculare, renale, cerebro-vasculare, cardio-vasculare
- Hipertensiune malignă/accelerată
Cauze de hipertensiune secundară:
- Sindromul de apnee în somn
- Cauze renale:
- Boală de parenchim renal
- Stenoză de artere renale
- Cauze hormonale/endocrinologice:
- Hiperaldosteronismul primar(sindromul Conn)
- Sindromul Cushing
- Hipotiroidismul/hipertiroidismul
- Feocromocitomul
- Hiperparatiroidismul primar
- Alte sindroame de exces de mineralocorticoizi
- Acromegalia
- Hiperplazia suprarenală congenitală
- Medicamente (anti-inflamatoare nesteroidiene, anticoncepționale), fumat și alcool
- Coarctația de aortă
Hiperaldosteronismul primar este produs de o tumoră, în majoritatea cazurilor benignă, a glandelor suprarenale care secretă cantități excesive de aldosteron. Acesta este un hormon implicat în controlul tensiunii arteriale. Prevalența acestei afecțiuni este raportată între 8-20% din populația hipertensivă. Primul pas în evaluare constă în determinarea aldosteronului și concentrației de renină din sânge. Dacă testul de screening este pozitiv, urmatoarea etapă este cea de confirmare cu teste de supresie, care folosesc clorura de sodiu în formă orală sau intravenoasă. Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.
Există câteva sindroame rare caracterizate prin exces de mineralocorticoizi(aldosteron, corticosteron, hidroxicorticosteron) și cauzate de mutații genetice.
Sindromul Cushing este caracterizat printr-un exces de cortizol produs de o tumoră de glande suprarenale sau de un adenom hipofizar. Sindromul Cushing este o afecțiune rară care se manifestă prin creșterea în greutate în special în zona superioară a corpului, slăbiciune musculară proximala(coapse), creșterea pilozității, acnee, diabet și hipertensiune dificil de controlat. Există 3 teste de screening pentru acest sindrom: cortizolul salivar, cortizolul liber urinar și testul de supresie la 1 mg de dexametazonă. După confirmarea biochimică a diagnosticului, se fac teste de localizare a tumorii, de obicei IRM de hipofiză si glande suprarenale.
Hipotiroidismul si hipertiroidismul sunt tulburări de funcție ale glandei tiroide, caracterizate prin insuficiența respectiv exces de hormoni tiroidieni. Manifestările hipotiroidismului includ creștere în greutate, astenie, schimbarea vocii, intoleranța la frig, constipație, scăderea frecvenței cardiace, afectarea memoriei. Hipertiroidismul produce scădere în greutate, palpitații, agitație, anxietate, intoleranță la cald, tremor, slăbiciune musculară, creșterea frecvenței cardiace, tulburări de ritm cardiac. Ambele pot cauza insuficiență cardiacă și hipertensiune arterială. TSH este testul care reflectă cel mai bine funcția tiroidiană globală. Tratamentul hipotiroidismului se face cu Levotiroxină iar cel al hipertiroidismului cu medicamente anti-tiroidiene, iod radioactiv sau tiroidectomie.
Feocromocitomul este o tumoră de glande suprarenale care secretă adrenalina și/sau noradrenalină în exces. Pacienții au episode de cefalee, transpirații și palpitații associate cu pusee hipertensive; aceste episode durează 30-40 minute de obicei. Hipertensiunea este severă și poate fi cronică iar în 25-50% din cazuri este paroxistică. Feocromocitomul poate fi sporadic sau poate face parte din diferite sindroame cum ar fi neoplasia endocrină multiplă, neurofibromatoza, sindromul Von Lippel Lindau etc. Testul de screening presupune măsurarea metaboliților adrenalinei, noradrenalinei și în unele cazuri a dopaminei în sânge sau urină. După confirmarea biochimică, se localizează tumora cu CT sau IRM de glande suprarenale. Tratamentul este chirurgical și se face după obținerea unui control adecvat al tensiunii arteriale și după hidratare.
Hiperparatiroidimul primar este cauzat de o tumoră în general benignă a glandelor paratiroide. Pacienții cu această afecțiune au niveluri crescute ale calciului în sânge și pot fi asimptomatici sau se prezintă cu nefrolitiază(pietre la rinichi), scăderea densității osoase, fracturi osoase, constipație, oboseală excesivă, depresie dar și hipertensiune arterială. Determinarea nivelului calciului, fosforului, vitaminei D și a hormonului paratiroidian în sâange ajută la punerea diagnosticului. Tratamentul depinde de simptomatologie si implică rezecția chirurgicală a adenomului paratiroidian.
Acromegalia este o afecțiune extrem de rară cauzată de un adenom hipofizar. Acromegalia se caracterizează printr-un exces de hormon de creștere. În copilărie și adolescență, această afecțiune se numește gigantism. La adult, excesul de hormon de creștere cauzează creșterea extremitaților, înăsprirea trăsăturilor feței cu proeminența oaselor orbitale, creșterea mandibulei, transpirație excesivă, polipi intestinali dar și hipertensiune arterială și hipertrofie cardiacă. Tratamentul de primă intenție este chirurgical și duce la îmbunătațirea semnificativă a controlului tensiunii arteriale.
Hiperplazia suprarenală congenitală: este cauzată de defecte ale enzimelor implicate în sinteza hormonilor suprarenalieni (aldosteron, cortizol, hormoni sexuali). În funcție de defectul enzimatic, manifestările pot fi: hipertensiune arterială, ambiguitate genitală(hermafroditism), insuficiență suprarenală. Diagnosticul presupune măsurarea hormonilor suprarenalieni în sânge. Tratamentul variază în funcție de cauză și de manifestările clinice.
Articol realizat de Dr. Cristina Bloț – medic specialist endocrinologie.