Tiroida face parte din sistemul endocrin și are rol important în reglarea metabolismulul, astfel încât celulele să funcționeze normal. Este o glandă mică cu o muncă complexă. Când tiroida nu funcționează corespunzător (dereglare la nivelul productiei de hormoni), poate afecta multe funcții ale sănătății, inclusiv inima.
Tiroida este o glandă în formă de fluture în partea din față a gâtului. Produce un hormon numit tiroxină sau T4, care controlează practic fiecare sistem de organe din organism, inclusiv inima.
Poate funcționa defectuos fie pentru a produce prea mult hormon tiroidian –hipertiroidism. Dar, mai frecvent, poate deveni subactiv și aceasta este o afecțiune numită hipotiroidism.
Hormonul tiroidian influențează forța și viteza bătăilor inimii, tensiunea arterială și nivelul colesterolului. Ca rezultat, un dezechilibru al glandei tiroide poate afecta funcțiile cardiovasculare.
HIPOTIROIDIA
Hipotiroida reprezintă secreția insuficientă de hormoni tiroidieni.
Simptomele cardiace pot apărea la oricine are hipotiroidie, dar sunt foarte probabile la persoanele care au deja afecțiuni cardiace subiacente.
Hipotiroidia poate afecta inima și sistemul circulator în numeroase moduri:
- Încetinirea ritmului cardiac (bradicardie) cu 10-20 bătăi/minut față de normal;
- Agravarea aritmiilor cardiace;
- Agravarea bolii coronariene;
- Creșterea tensiunii arteriale prin pierderea elasticității vaselor;
- Prin creșterea nivelului de colesterol contribuie la accelerarea procesului de ateroscleroză;
- Edemul poate apărea ca urmare a agravării insuficienței cardiace dar și hipotiroidia severă poate determina acumularea de fluid subcutanat;
- Agravarea dispneei de efort prin slăbiciunea mușchilor scheletici.
De asemenea, durerile musculare descrie în tratamentul cu statine pot fi un simptom al hipotiroidiei iar cercetările sugerează că hipotiroidia este mai frecventă la persoanele care nu pot tolera statinele.
HIPERTIROIDIA
Hipotiroida reprezintă secreția în exces de hormoni tiroidieni.
Hipertiroidia este mult mai puțin frecventă comparativ cu hipotiroidia, afectând mai puțin de 1% din populație.
Excesul de hormoni tiroidieni determină:
- Accelerarea ritmului cardiac (tahicardie) până la declanșarea de ritmuri cardiace anormale (aritmii): aritmie extrasistolică, fibrilație atrială. Aritmiile cardiace apar în special la pacienții cu boli de inimă preexistente. Acestea pot fi percepute de pacient ca palpitații, o conștientizare bruscă a bătăilor inimii;
- Cresterea tensiunii arteriale cu diferență mare între tensiunea sistolică șI cea diastolică
- Apariția/ agravarea anginei pectorale;
- Agravarea unei insuficiențe cardiace preexistente;
Simptomele cardiace pot apărea la orice persoană cu hipertiroidism, dar pot fi deosebit de periculoase la persoanele cu boli de inimă subiacente.
Următorii factori afectează riscul de a avea o problemă tiroidiană:
- Istoricul familial – persoanele ale căror rude de gradul I (părinți, surori ) au o afecțiune tiroidiană (în special tiroidită autoimună ) se confruntă cu un risc mai mare de afecțiune tiroidiană ;
- Sexul – femeile au de cinci până la opt ori mai multe afecțiuni tiroidiene decât bărbații;
- Varsta – prevalența hipotiroidismului crește odată cu vârsta, mai ales după 60 de ani;
- Antecedente personale: problemele tiroidiene sunt mai probabile în rândul persoanelor cu antecedente de boli autoimmune: diabet zaharat, boala Addison, anemie pernicioasă, artrită reumatoidă, vitiligo.
Afectiunile glandelor endocrine (tiroida, hipofiza, suprarenale) produc manifestări cardiovasculare – creșterea sau scăderea frecvenței cardiace, hipotensiune sau hipertensiune arterială, tulburări de ritm cardiac (aritmii). Diagnosticarea și tratarea corectă a acestor afecțiuni ale glandelor endocrine sunt esențiale pentru optimizarea tratamentului bolilor cardio-vasculare.