BUCUREȘTI

Str. Nicolae Caramfil, nr.75, sector 1, București

IAȘI

Str. Iancu Bacalu nr. 23 , în incinta Palas Campus

Caută

Solicită o programare

IRM Articulatii sacro-iliace si coxo-femurale

IRM articulatii sacro iliace

Evaluarea prin IRM a articulațiilor sacro-iliace oferă informații complementare examenului radiografic standard. Examenul este indicat într-o paletă largă de afecțiuni: inflamații (sacro-ileită, osteoartrită), spondilită ankilopoietică, artrită reumatoidă sau degenerativă, necroză avasculară, tumori, psoriazis, dureri cu localizare sacro-iliacă etc.

Cum multe dintre indicațiile examenului se referă la afectarea articulațiilor sacro-iliace în contextul unor boli sistemice ce interesează și alte articulații, precum și uneori țesuturi moi, este recomandat ca examenul să fie efectuat la indicația unui medic reumatolog, după consult de specialitate și realizarea de analize medicale specifice recomandate de acesta.

 

IRM articulații coxo-femurale

Evaluarea corectă a cauzei afectării articulațiilor coxo-femurale (ale șoldului) permite un diagnostic precoce al naturii afecțiunii și contribuie la instituirea unei conduite și tratament eficiente ce pot preveni instalarea unor complicații cu implicații importante dureroase, a limitărilor funcționale și chiar a intervențiilor chirurgicale.

IRM este metoda cea mai sensibilă pentru evaluarea atât a oaselor, cât și a articulațiilor de la acest nivel. În mod normal, abordarea se începe cu un consult medical de specialitate la medicul ortoped și/sau reumatolog care, pe lângă recomandarea efectuării unor analize de specialitate, va indica și efectuarea unei radiografii a acestor articulații, pentru o vedere globală a aspectului osos și articular, mai ales în cazul unor traumatisme sau modificări degenerative importante.

Ori de câte ori aspectul radiografic este normal (în prezența unor simptome de suferință), este insuficient interpretabil sau este în contradicție cu datele clinice, examenul IRM al articulațiilor coxo-femurale este cea mai bună opțiune pentru diagnostic. În cele mai multe situații, examenul se realizează fără substanță de contrast, dar în anumite situații (mai ales inflamații sau tumori), medicul poate solicita injectarea intravenoasă de contrast.