Insuficiența cardiacă se referă la incapacitatea inimii de a pompa o cantitate suficientă de sânge pentru nevoile țesuturilor și organelor corpului. În funcție de rapiditatea instalării simptomelor, aceasta poate fi acută sau cronică.
Prevalență
Se estimează că 4.7% din populația peste 35 de ani a României suferă de insuficiență cardiacă (circa 560.000 de pacienti). În fiecare oră apar în medie 5 cazuri noi de insuficiență cardiacă (circa 45.000 cazuri noi/an). (Sursa: Societatea Romana de Cardiologie)
O persoană cu insuficiență cardiacă poate observa dificultăți de respirație, mai ales în timpul efortului fizic, dificultăți de respirație în poziție orizontală (cu nevoia de a dormi pe mai multe perne noaptea), modificări ale ritmului inimii, oboseală progresivă, tușe și în stadii avansate retenție de lichide, ceea ce poate duce la umflarea membrelor și/sau a abdomenului, creștere în greutate.
Identificarea cauzei insuficienței cardiace este foarte importantă pentru deoarece aceasta ghidează terapia ulterioară, practic toate bolile cardiace putând duce la apariția insuficienței cardiace.
Simptomatologie
Majoritatea cardiologilor clasifică insuficiența cardiacă, în funcție de severitatea sa, ca aparținând uneia din urmatoarele patru categorii: clasa funcțională I, II, III sau IV (conform New York Heart Association).
Pacienții care suferă de stadiul I pot trăi mult timp fără a ști că suferă de insuficiență cardiacă, aceștia fiind asimptomatici. Totuși, este posibil ca unii pacienți să simta anumite nereguli numai în timpul efortului fizic. Pacienții din clasele II, III și IV pot avea probleme de respirație atunci când efectuează activități simple, de rutină (dispnee).
Oricine are simptome de insuficiență cardiacă are nevoie de asistență medicală!
În mod tradițional insuficiența cardiacă poate fi împărțită în funcție de fracția de ejecție a ventriculului stâng (parametru al funcției de pompă al ventriculului stâng, obținut prin ecocardiografie sau examinare prin rezonanță magnetică cardiacă) în insuficientă cardiacă cu FEVS redusă, ușor redusă și păstrată.
Ce este fracția de ejecție ?
Fracția de ejecție este cel mai important parametru ecocardiografic în ceea ce privește funcția contractilă a inimii. Se folosește pentru a evalua capacitatea cordului de a pompa sângele în vasele mari periferice.
Fracția de ejecție se poate modifica în timp, motiv pentru care, este important să o verificați cu regularitate în cadrul controalelor de rutină la cardiolog. Ecocardiografia este cea mai frecventă modalitate de măsurare a fracției de ejecție.
Unele boli necardiace precum anemie severă, boli pulmonare, unele boli endocrinologice, boli renale pot avea simptome și semne foarte asemănătoare cu insuficiența cardiacă.
Diagnosticul de insuficiență cardiacă este mai probabil dacă pacienții au istoric de infarct miocardic, hipertensiune arterială, boală coronariană ischemică, diabet zaharat, abuz de alcool. boală renală cronică, chimioterapie în antecedente, rude cu cardiomiopatii sau moarte subită cardiacă.
Tehnici de diagnosticare:
Mai multe tehnici de diagnosticare sunt folosite pentru a confirma sau exclude diagnosticul de IC. Următoarele investigaţii sunt frecvent utilizate pentru pacienţii cu IC.
- Electrocardiograma: trebuie efectuată la fiecare pacient cu suspiciune de insuficienţă cardiaca;
- Teste de laborator: o evaluare de rutină a pacienţilor cu IC suspectată include o hemoleucogramă completă (hemoglobină, leucocite, plachete), electroliţi serici, creatinină serică, rata de filtrare glomerulară (RFG), glicemia, testele funcţionale hepatice și sumarul de urină (teste suplimentare pot fi luate în calcul în funcţie de tabloul clinic)
- Este recomandată testarea biomarkerilor cardiaci – in principal a peptidelor natriuretice (BNP, NT-proBNP) atunci cand aceasta este posibilă.
- Ecocardiografia: este larg disponibilă, rapidă, noninvazivă și sigură, fiind cea mai utilizata metoda pentru evaluarea functiei cardiace. Ea ofera informaţii extinse despre anatomia cardiacă, mișcarea pereţilor, funcţia valvulară, functia ventriculului drept, functia diastolică cardiacă. In unele situatii vizualizarea structurilor cardiace este foarte dificilă, in aceste situatii fiind recomandata o evaluare imagistică superioară si anume Rezonanța Magnetică Cardiacă.
- Radiografia pulmonară este recomandata pentru excluderea altor cauze de respiratie dificilă, ea putand oferi si argumente suplimentare pentru diagnosticul de insuficientă cardiacă.
- Monitorizarea ambulatorie ECG (Holter): monitorizarea ECG ambulatorie este valoroasă pentru evaluarea pacienţilor cu simptome sugestive pentru aritmii (ex. palpitaţii sau sincopă) și în monitorizarea controlului frecvenţei ventriculare.
Teste imagistice non-invazive suplimentare sunt imagistica prin Rezonanță Magnetică Cardiacă sau CT cardiac
Imagistica prin Rezonanţă Magnetică Cardiacă este o tehnică imagistică noninvazivă, foarte exactă, reproductibilă pentru aprecierea: volumelor ventriculare stâng și drept, funcţiei globale, mișcării regionale a pereţilor, grosimii miocardice, maselor și tumorilor miocardice, valvelor cardiace, defectelor congenitale și afecţiunii pericardice. A devenit standard de aur de precizie și reproductibilitate pentru evaluarea volumelor și a functiei ventriculului stang. Folosirea agenţilor de contrast paramagnetici cum ar fi gadolinium poate aduce dovada inflamaţiei, infiltrării și prezentei cicatricei miocardice sau a viabilitatii miocardice in diferite patologii. Aceasta metoda este recomandata atunci cand in anumite circumstante ecocardiografia nu poate da informatii adecvate datorita imposibilitatii vizualizarii adecvate a inimii (mai frecvent la pacienti cu obezitate, boli pulmonare severe) si mai ales pentru caracterizarea tesutului miocardic atunci cand se suspicioneaza anumite boli infiltrative sau inflamatorii miocardice.
Explorarea CT La pacienţii cu IC diagnosticul nonivaziv al anatomiei coronariene poate fi valoros și ajută în luarea deciziilor privind angiografia coronariană. Angiografia CT poate fi considerată la pacienţii cu probabilitate pretest scăzută sau intermediară pentru boala coronariana ischemica sau in cazul unui test de efort sau imagistic de stres echivoc. Demonstrarea aterosclerozei la examenul CT confirmă afectarea aterosclerotica coronariana dar nu implică în mod necesar ischemia.
În cadrul Centrului Medical Emerald pacienții dispun de întreaga paletă de tehnici de diagnosticare. Pentru mai multe informații și programări apelați 0219814.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect în cazul unei suspiciuni de insuficiență cardiacă, medicul va efectua un examen clinic, completat de teste și investigații suplimentare precum: analize de sânge, electrocardiograma, ecografie cardiacă, rezonanță magnetică cardiacă, CT și angiografie.
Odată ce diagnosticul este stabilit, medicul va evalua boala cardiacă de bază pentru a determina abordarea terapeutică cea mai adecvată, opțiunile de tratament fiind diverse
Tratament medicamentos
Medicul va prescrie medicație specifică ce poate cuprinde substanțe farmaceutice destinate îmbunătățirii contracției cardiace, eliminării retenției de lichide, controlului tensiunii arteriale, reglării ritmului cardiac și diminuării colesterolului. Pacientul poate fi nevoit să ia mai multe tipuri de medicamente în funcție de nevoile sale specifice.
Alte tratamente pot include revascularizarea miocardică (fie percutană, fie chirurgicală) pentru pacienții cu afecțiuni coronariene ischemice, sau intervenții asupra valvelor cardiace în cazul valvulopatiilor.
Dacă tratamentul medicamentos nu oferă rezultatele așteptate, se poate lua în considerare implantarea unor dispozitive precum stimulatoare cardiace, terapie de resincronizare sau defibrilatoare implantabile.
În situații critice, în centre specializate, se pot folosi inimi artificiale sau chiar se poate lua în considerare transplantul de cord.