BUCUREȘTI

Str. Nicolae Caramfil, nr.75, sector 1, București

IAȘI

Str. Iancu Bacalu nr. 23 , în incinta Palas Campus

TIMIȘOARA

*in curand

Caută
Close this search box.

Bolile cardiace la copii – cum le descoperim?

Bolile cardiace pediatrice, indiferent de natura lor – congenitale sau dobândite – reprezintă o provocare semnificativă și o cauză majoră de îngrijorare la nivel global în domeniul sănătății. 

Copiii sunt deseori percepuți ca fiind în plină sănătate și vitalitate, ceea ce face ca semnele timpurii ale unor astfel de afecțiuni să fie omise ușor sau interpretate greșit.

Cu ajutorul tehnologiei avansate și cercetărilor, putem detecta și trata aceste boli mai devreme și mai eficient.

Anatomia inimii

Inima este alcătuită din patru camere separate prin pereți numiți septuri. Atriile (camerele superioare) primesc sângele care revine la inimă, fie de la corp, fie de la plămâni. Ventriculele (camerele inferioare) pompează sângele în afara inimii, fie spre plămâni, fie spre restul corpului. Valvele cardiace asigură direcționarea corectă a sângelui, permițându-i să curgă într-o singură direcție și evitând refularea.

Arterele și venele sunt vasele prin care sângele circulă spre și dinspre inimă. Sângele neoxigenat este transportat de venele cave la atriu drept, de unde este pompat spre ventriculul drept și ulterior spre plămâni pentru oxigenare prin artera pulmonară. După oxigenare, sângele se întoarce la atriu stâng prin venele pulmonare, de unde este pompat în ventriculul stâng și ulterior în circulația sistemică prin artera principală, aorta..

Rolul inimii în sistemul circulator

Rolul esențial al inimii este de a menține circulația sângelui într-un mod eficient și coordonat, asigurând astfel transportul oxigenului și nutrienților către fiecare celulă a corpului. Acest flux constant este esențial pentru a menține funcționarea optimă a organelor și țesuturilor.

Fără o circulație adecvată, țesuturile nu pot primi oxigenul și nutrienții de care au nevoie, ceea ce poate duce la deteriorarea funcției organelor. De exemplu, o deficiență de oxigen la nivelul creierului, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, poate avea consecințe grave, de la pierderi temporare de conștiință la leziuni cerebrale ireversibile.

În cazul copiilor cu boli de inimă, riscul de a avea astfel de complicații este crescut. De aceea, este crucial să recunoaștem și să tratăm aceste boli în mod adecvat și prompt, având în vedere anatomia detaliată și funcția inimii. Acest lucru necesită o abordare multidisciplinară, implicând cardiologi pediatri, chirurgi cardiologi, radiologi și alți specialiști pentru a oferi cea mai bună îngrijire posibilă.

Tipuri de boli cardiace la copii

Bolile cardiace la copii reprezintă un domeniu vast și complex în cardiologia pediatrică. Aceste afecțiuni pot varia de la anomalii minore, care se autorezolvă sau nu afectează calitatea vieții, până la malformații severe care necesită intervenții medicale imediate și pot avea un impact semnificativ asupra longevității și calității vieții.

Boli cardiace congenitale

Bolile cardiace congenitale sunt afecțiuni prezente de la naștere care afectează structura și funcția normală a inimii. Acestea sunt cele mai frecvente malformații congenitale și pot varia de la forme ușoare, care pot să nu necesite tratament, până la forme severe, care pot necesita intervenții chirurgicale în primele zile sau săptămâni de viață.

Exemple de boli cardiace congenitale includ:

  • Defecte septale – găuri în peretele (septul) care separă cele două camere stângi de cele două camere drepte ale inimii. Ele pot fi situate între atriile (defectul septal atrial) sau între ventricule (defectul septal ventricular).
  • Stenoză pulmonară – este o îngustare a valvei sau a arterei pulmonare, ceea ce face dificilă trecerea sângelui de la inimă către plămâni.
  • Tetralogia Fallot – este o malformație cardiacă congenitală ce cuprinde o combinație de patru defecte: defect septal ventricular, stenoză pulmonară, deplasarea aortei și hipertrofie ventriculară dreaptă.
  • Coarctacția de aortă – este o îngustare a aortei, principala arteră care transportă sânge oxigenat către corp.
  • Transpoziția de vase mari – semnifică inversarea principalelor artere ale inimii.

Cauze și factori de risc ale bolilor cardiace congenitale

Deși cauzele exacte ale CHD sunt adesea necunoscute, o combinație de factori genetici și de mediu poate contribui la dezvoltarea lor.

  • Anumite mutații genetice sau sindroame cromozomiale, precum sindromul Down, pot crește riscul de boli cardiace congenitale
  • Expunerea la anumite substanțe sau infecții în timpul sarcinii poate crește riscul de boli cardiace congenitale la copil, inclusiv consumul de alcool, droguri și anumite
  • Prezența diabetului zaharat, epilepsia, lupusul și alte afecțiuni ale mamei pot crește riscul de boli cardiace congenitale la copil.
  • Femeile care rămân însărcinate la o vârstă mai înaintată pot avea un risc mai mare de a avea un copil cu o afecțiune cardiacă congenitală.

Afecțiuni cardiace pediatrice dobândite

Bolile de inimă dobândite reprezintă afecțiuni cardiace care se dezvoltă după naștere. Aceste boli pot apărea din cauza unor infecții, a unor reacții autoimune, din cauza unor factori de mediu sau ca rezultat al altor boli. 

Exemple de boli cardiace dobândite includ: miocardita (inflamația mușchiului cardiac), febra reumatică (o complicație a infecțiilor în gât cu streptococi), boala Kawasaki (o boală care poate duce la inflamația vaselor de sânge) și lupusul.

Recunoașterea precoce a simptomelor și tratamentul adecvat al afecțiunilor de inimă dobândite sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o calitate bună a vieții pentru copil.

Cardiomiopatii

Cardiomiopatiile reprezintă un grup de boli ale mușchiului cardiac care afectează capacitatea inimii de a pompa sânge eficient. Aceste afecțiuni pot fi congenitale (prezente de la naștere) sau dobândite pe parcursul vieții. Cardiomiopatiile sunt clasificate în funcție de modul în care afectează structura și funcționarea inimii.

  • Cardiomiopatia hipertrofică familială (HCM) – este una dintre cele mai frecvente cardiomiopatii moștenite și reprezintă o îngroșare a unei porțiuni sau a întregului mușchi al inimii, ceea ce face ca inima să lucreze mai mult pentru a pompa aceeași cantitate de sânge;
  • Cardiomiopatia dilatativă familială (DCM) – este o afecţiune în care pereţii inimii se subţiază şi cavităţile inimii se măresc (se dilată), de aceea inima pompează sângele mai puțin eficient. Lăsată netratată, aceasta se poate transforma în insuficiență cardiacă;
  • Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept (ARVC) – se prezintă, în general, la maturitate și implică o modificare a structurii miocardulului (peretele inimii), în care ţesutul muscular normal este înlocuit de ţesut grăsos sau fibros. Poate duce la palpitații cardiace, leșin, aritmii și, în cazuri severe, la moarte subită (în special în timpul exercițiilor intense).
  • Cardiomiopatia restrictivă (RCM) – apare când pereţii inimii devin rigizi; ca urmare a acestui fapt inima nu se poate relaxa şi nici umple bine şi va pompa o cantitate mai mică de sânge către organism. 

Simptomatologie

Simptomele pot varia în funcție de tipul de cardiomiopatie și de severitatea afecțiunii și pot include oboseală, dificultăți de respirație, tuse, edeme periferice (umflarea picioarelor), dureri în piept, palpitaţii și leșin.

De asemenea, simptomele pot varia în funcție de vârsta copilului și de specificul fiecărei etape de dezvoltare:

  • Sugari: Pot prezenta dificultăți de alimentare, nu iau în greutate corespunzător, pot avea episoade de cianoză în timpul plânsului sau hrănirii și pot fi mai letargici decât sugarii de vârstă similară.
  • Copii mici: Pot fi mai puțin activi decât alți copii de aceeași vârstă, pot avea dificultăți de respirație după un efort fizic sau pot refuza activitățile fizice.
  • Copii mai mari și adolescenți: Pot acuza dureri toracice, palpitații, oboseală nejustificată, leșin sau senzație de leșin și pot avea performanțe scăzute la activitățile fizice în comparație cu colegii lor.

În timp ce adulții pot descrie clar simptome precum durerile toracice sau dificultățile de respirație, copiii, în special cei mici, s-ar putea să nu fie capabili să exprime aceste simptome clar. În loc să se plângă de durere toracică, de exemplu, un copil ar putea doar să devină iritabil sau să refuze să participe la jocuri sau activități fizice. De asemenea, în timp ce adulții cu probleme cardiace pot acuza simptome precum dificultăți de respirație la efort sau edeme, copiii pot prezenta mai degrabă simptome atipice precum întârzieri în creșterea și dezvoltarea fizică.

Metode de diagnosticare

Primul pas în diagnosticul bolilor cardiace la copii este o evaluare medicală completă. Aceasta implică ascultarea inimii cu un stetoscop pentru a detecta sufluri cardiace sau ritmuri neregulate, examinarea pielii pentru semne de cianoză sau paloare, verificarea pulsului și tensiunii arteriale și evaluarea pentru orice umflare sau edem.

Imagistica medicală este esențală pentru vizualizarea directă a structurilor inimii și pentru evaluarea modului în care funcționează inima.

Ecocardiografia este cea mai frecvent utilizată tehnică de imagistică pentru diagnosticul bolilor cardiace la copii. Folosește unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale inimii, permițând medicilor să vadă structura și funcționarea valvelor și a camerelor inimii.

RMN cardiac/ Cardio-RM este o metodă avansată de imagistică care oferă imagini detaliate ale inimii și vaselor de sânge, fiind deosebit de utilă în cazurile complexe sau atunci când ecocardiografia nu este concluzivă.

Electrocardiograma (Ekg) este un test care măsoară activitatea electrică a inimii. Prin plasarea de electrozi pe pielea pacientului, ECG poate identifica anomalii ale ritmului cardiac, precum și potențialele semne ale deteriorării musculare a inimii.

Cateterismul cardiac este o procedură invazivă în care un tub subțire, numit cateter, este introdus într-o venă sau arteră și avansat până la inimă. Acesta poate fi folosit pentru a măsura presiunile din interiorul inimii sau pentru a colecta mostre de sânge pentru analiză. Poate fi, de asemenea, folosit terapeutic pentru a corecta anumite defecte cardiace.

Testare genetică – Multe boli cardiace au o componentă genetică. Testarea genetică poate ajuta la identificarea cauzei bolii la un copil și poate oferi informații valoroase despre riscul de boală cardiacă pentru alți membri ai familiei. Aceasta poate fi deosebit de utilă în cazurile de cardiomiopatii sau aritmii care au o predispoziție ereditară.

În cadrul centrului nostru se pot efectua teste genetice, lucrăm îndeaproape cu laboratoare genetice și medici supraspecializați pentru a oferi evaluare individualizată și posibilitate de acces la tratamente inovative pentru pacienții cu boli genetice și familiile acestora.

Tratamentul afecțiunilor cardiace congenitale

Tratarea bolilor cardiace la copii necesită o combinație de medicamente și modificări ale stilului de viață, ajustate în funcție de tipul și severitatea afecțiunii.

Medicamente:

  • Diuretice
  • Beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu
  • Antiagregante și anticoagulante
  • Medicamente pentru inimă
  • Antiinflamatoare (folosite în tratamentul unor boli cardiace dobândite, cum ar fi boala Kawasaki)

Schimbări ale stilului de viață:

  • Alimentație sănătoasă, cu un conținut scăzut de sare și grăsimi saturate, poate ajuta la menținerea sănătății inimii și la prevenirea complicațiilor.
  • Activitatea fizică regulată sub observația unui medic poate ajuta la consolidarea mușchiului cardiac și la îmbunătățirea circulației. Cu toate acestea, nivelul și tipul de exercițiu pot necesita adaptare în funcție de afecțiunea cardiacă specifică a copilului.
  • Odihnă adecvată și perioadele de repaus sunt esențiale pentru recuperarea și regenerarea inimii.
  • Evitarea factorilor declanșatori
  • Control medical regulat

 

Intervenții chirurgicale 

În anumite cazuri, copiii cu afecțiuni cardiace necesită intervenții chirurgicale pentru corectarea defectelor cardiace și pentru îmbunătățirea funcției inimii. Aceste intervenții pot varia de la proceduri minore la chirurgie deschisă complexă.

Stilul de viață al unui copil cu afecțiuni cardiace

A avea o afecțiune cardiacă poate aduce provocări semnificative în viața unui copil, afectând atât sănătatea fizică, cât și starea emoțională. Cu toate acestea, cu îngrijire adecvată, monitorizare și sprijin, mulți copii cu afecțiuni cardiace pot duce o viață aproape normală.

Consulturi medicale regulate sunt foarte importante pentru a monitoriza progresul bolii și pentru a ne asigura că inima copilului funcționează corespunzător. 

Deși exercițiul fizic este benefic pentru majoritatea copiilor, cei cu afecțiuni cardiace pot avea restricții specifice. Sporturile și activitățile fizice trebuie abordate cu precauție. Medicul cardiolog pediatru va oferi recomandări specifice privind nivelul și tipul de activitate fizică permisă.

O afecțiune cardiacă poate fi un factor de stres pentru copil și poate cauza anxietate sau sentimente de izolare. Este important ca părinții și familia să ofere sprijin emoțional copilului.

În ciuda provocărilor, copiii cu afecțiuni cardiace pot duce o viață împlinită și activă, adaptându-se și învățând să trăiască cu afecțiunea lor.