Meniu
Meniu
Bolile cardiace pediatrice, indiferent de natura lor – congenitale sau dobândite – reprezintă o provocare semnificativă și o cauză majoră de îngrijorare la nivel global în domeniul sănătății.
Copiii sunt deseori percepuți ca fiind în plină sănătate și vitalitate, ceea ce face ca semnele timpurii ale unor astfel de afecțiuni să fie omise ușor sau interpretate greșit.
Cu ajutorul tehnologiei avansate și cercetărilor, putem detecta și trata aceste boli mai devreme și mai eficient.
Inima este alcătuită din patru camere separate prin pereți numiți septuri. Atriile (camerele superioare) primesc sângele care revine la inimă, fie de la corp, fie de la plămâni. Ventriculele (camerele inferioare) pompează sângele în afara inimii, fie spre plămâni, fie spre restul corpului. Valvele cardiace asigură direcționarea corectă a sângelui, permițându-i să curgă într-o singură direcție și evitând refularea.
Arterele și venele sunt vasele prin care sângele circulă spre și dinspre inimă. Sângele neoxigenat este transportat de venele cave la atriu drept, de unde este pompat spre ventriculul drept și ulterior spre plămâni pentru oxigenare prin artera pulmonară. După oxigenare, sângele se întoarce la atriu stâng prin venele pulmonare, de unde este pompat în ventriculul stâng și ulterior în circulația sistemică prin artera principală, aorta..
CUPRINS
Rolul esențial al inimii este de a menține circulația sângelui într-un mod eficient și coordonat, asigurând astfel transportul oxigenului și nutrienților către fiecare celulă a corpului. Acest flux constant este esențial pentru a menține funcționarea optimă a organelor și țesuturilor.
Fără o circulație adecvată, țesuturile nu pot primi oxigenul și nutrienții de care au nevoie, ceea ce poate duce la deteriorarea funcției organelor. De exemplu, o deficiență de oxigen la nivelul creierului, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, poate avea consecințe grave, de la pierderi temporare de conștiință la leziuni cerebrale ireversibile.
În cazul copiilor cu boli de inimă, riscul de a avea astfel de complicații este crescut. De aceea, este crucial să recunoaștem și să tratăm aceste boli în mod adecvat și prompt, având în vedere anatomia detaliată și funcția inimii. Acest lucru necesită o abordare multidisciplinară, implicând cardiologi pediatri, chirurgi cardiologi, radiologi și alți specialiști pentru a oferi cea mai bună îngrijire posibilă.
Bolile cardiace la copii reprezintă un domeniu vast și complex în cardiologia pediatrică. Aceste afecțiuni pot varia de la anomalii minore, care se autorezolvă sau nu afectează calitatea vieții, până la malformații severe care necesită intervenții medicale imediate și pot avea un impact semnificativ asupra longevității și calității vieții.
Bolile cardiace congenitale sunt afecțiuni prezente de la naștere care afectează structura și funcția normală a inimii. Acestea sunt cele mai frecvente malformații congenitale și pot varia de la forme ușoare, care pot să nu necesite tratament, până la forme severe, care pot necesita intervenții chirurgicale în primele zile sau săptămâni de viață.
Exemple de boli cardiace congenitale includ:
Deși cauzele exacte ale CHD sunt adesea necunoscute, o combinație de factori genetici și de mediu poate contribui la dezvoltarea lor.
Bolile de inimă dobândite reprezintă afecțiuni cardiace care se dezvoltă după naștere. Aceste boli pot apărea din cauza unor infecții, a unor reacții autoimune, din cauza unor factori de mediu sau ca rezultat al altor boli.
Exemple de boli cardiace dobândite includ: miocardita (inflamația mușchiului cardiac), febra reumatică (o complicație a infecțiilor în gât cu streptococi), boala Kawasaki (o boală care poate duce la inflamația vaselor de sânge) și lupusul.
Recunoașterea precoce a simptomelor și tratamentul adecvat al afecțiunilor de inimă dobândite sunt esențiale pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o calitate bună a vieții pentru copil.
Cardiomiopatiile reprezintă un grup de boli ale mușchiului cardiac care afectează capacitatea inimii de a pompa sânge eficient. Aceste afecțiuni pot fi congenitale (prezente de la naștere) sau dobândite pe parcursul vieții. Cardiomiopatiile sunt clasificate în funcție de modul în care afectează structura și funcționarea inimii.
Simptomele pot varia în funcție de tipul de cardiomiopatie și de severitatea afecțiunii și pot include oboseală, dificultăți de respirație, tuse, edeme periferice (umflarea picioarelor), dureri în piept, palpitaţii și leșin.
De asemenea, simptomele pot varia în funcție de vârsta copilului și de specificul fiecărei etape de dezvoltare:
În timp ce adulții pot descrie clar simptome precum durerile toracice sau dificultățile de respirație, copiii, în special cei mici, s-ar putea să nu fie capabili să exprime aceste simptome clar. În loc să se plângă de durere toracică, de exemplu, un copil ar putea doar să devină iritabil sau să refuze să participe la jocuri sau activități fizice. De asemenea, în timp ce adulții cu probleme cardiace pot acuza simptome precum dificultăți de respirație la efort sau edeme, copiii pot prezenta mai degrabă simptome atipice precum întârzieri în creșterea și dezvoltarea fizică.
Primul pas în diagnosticul bolilor cardiace la copii este o evaluare medicală completă. Aceasta implică ascultarea inimii cu un stetoscop pentru a detecta sufluri cardiace sau ritmuri neregulate, examinarea pielii pentru semne de cianoză sau paloare, verificarea pulsului și tensiunii arteriale și evaluarea pentru orice umflare sau edem.
Imagistica medicală este esențală pentru vizualizarea directă a structurilor inimii și pentru evaluarea modului în care funcționează inima.
Ecocardiografia este cea mai frecvent utilizată tehnică de imagistică pentru diagnosticul bolilor cardiace la copii. Folosește unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale inimii, permițând medicilor să vadă structura și funcționarea valvelor și a camerelor inimii.
RMN cardiac/ Cardio-RM este o metodă avansată de imagistică care oferă imagini detaliate ale inimii și vaselor de sânge, fiind deosebit de utilă în cazurile complexe sau atunci când ecocardiografia nu este concluzivă.
Electrocardiograma (Ekg) este un test care măsoară activitatea electrică a inimii. Prin plasarea de electrozi pe pielea pacientului, ECG poate identifica anomalii ale ritmului cardiac, precum și potențialele semne ale deteriorării musculare a inimii.
Cateterismul cardiac este o procedură invazivă în care un tub subțire, numit cateter, este introdus într-o venă sau arteră și avansat până la inimă. Acesta poate fi folosit pentru a măsura presiunile din interiorul inimii sau pentru a colecta mostre de sânge pentru analiză. Poate fi, de asemenea, folosit terapeutic pentru a corecta anumite defecte cardiace.
Testare genetică – Multe boli cardiace au o componentă genetică. Testarea genetică poate ajuta la identificarea cauzei bolii la un copil și poate oferi informații valoroase despre riscul de boală cardiacă pentru alți membri ai familiei. Aceasta poate fi deosebit de utilă în cazurile de cardiomiopatii sau aritmii care au o predispoziție ereditară.
În cadrul centrului nostru se pot efectua teste genetice, lucrăm îndeaproape cu laboratoare genetice și medici supraspecializați pentru a oferi evaluare individualizată și posibilitate de acces la tratamente inovative pentru pacienții cu boli genetice și familiile acestora.
Tratarea bolilor cardiace la copii necesită o combinație de medicamente și modificări ale stilului de viață, ajustate în funcție de tipul și severitatea afecțiunii.
Medicamente:
Schimbări ale stilului de viață:
Intervenții chirurgicale
În anumite cazuri, copiii cu afecțiuni cardiace necesită intervenții chirurgicale pentru corectarea defectelor cardiace și pentru îmbunătățirea funcției inimii. Aceste intervenții pot varia de la proceduri minore la chirurgie deschisă complexă.
A avea o afecțiune cardiacă poate aduce provocări semnificative în viața unui copil, afectând atât sănătatea fizică, cât și starea emoțională. Cu toate acestea, cu îngrijire adecvată, monitorizare și sprijin, mulți copii cu afecțiuni cardiace pot duce o viață aproape normală.
Consulturi medicale regulate sunt foarte importante pentru a monitoriza progresul bolii și pentru a ne asigura că inima copilului funcționează corespunzător.
Deși exercițiul fizic este benefic pentru majoritatea copiilor, cei cu afecțiuni cardiace pot avea restricții specifice. Sporturile și activitățile fizice trebuie abordate cu precauție. Medicul cardiolog pediatru va oferi recomandări specifice privind nivelul și tipul de activitate fizică permisă.
O afecțiune cardiacă poate fi un factor de stres pentru copil și poate cauza anxietate sau sentimente de izolare. Este important ca părinții și familia să ofere sprijin emoțional copilului.
În ciuda provocărilor, copiii cu afecțiuni cardiace pot duce o viață împlinită și activă, adaptându-se și învățând să trăiască cu afecțiunea lor.