BUCUREȘTI

Str. Nicolae Caramfil, nr.75, sector 1, București

IAȘI

Str. Iancu Bacalu nr. 23 , în incinta Palas Campus

Caută

Solicită o programare

Infarctul miocardic. Cauze, simptome, diagnostic și tratament

infarctul miocardic

Infarctul miocardic este una dintre cele mai răspândite și severe afecțiuni cardiovasculare, ce implică decesul țesutului cardiac din cauza unui aport insuficient de oxigen. Este adesea cunoscut și ca atac de cord și este una dintre principalele cauze de deces în lume.

În organismul uman, orice țesut sau organ are nevoie de un aport constant de oxigen și nutrienți pentru a funcționa corect. Acest aport este furnizat de sânge, care circulă prin vasele sanguine. Atunci când fluxul de sânge este întrerupt sau compromis, celulele nu mai pot obține oxigenul de care au nevoie și încep să moară.

Infarctul descrie un eveniment patologic în care o zonă de țesut încetează să mai funcționeze sau moare din cauza lipsei de oxigen. Acest fenomen se produce atunci când irigarea sanguină către o anumită zonă este întreruptă sau redusă drastic. Acest lucru poate fi consecința unui vas de sânge blocat, fie printr-un cheag de sânge, fie printr-o acumulare de plăci aterosclerotice.

Ce este infarctul miocardic?

Infarctul miocardic (atacul de cord), este o afecțiune medicală acută ce are consecințe potențial grave asupra funcționării inimii și asupra stării de bine a persoanei afectate și este rezultatul unei întreruperi a aportului de sânge către o zonă a miocardului – stratul muscular al inimii. Când această irigare sanguină este afectată, țesutul cardiac afectat nu mai primește oxigenul și nutrienții de care are nevoie, conducând astfel la deteriorarea și eventuala moarte a celulelor cardiace. Infarctul miocardic este de obicei rezultatul formării unui cheag de sânge în arterele coronare – artere care irigă miocardul.

Tipuri de infarct

Diferitele tipuri de infarct pot avea cauze, simptome și complicații variate și, prin urmare, necesită abordări diferite în ceea ce privește managementul și abordarea terapeutică.

Infarct miocardic secundar

Acest tip de infarct nu este cauzat direct de problemele arterelor coronare, ci este o consecință a unei alte afecțiuni ale inimii. De exemplu, un episod de aritmie cardiacă severă sau o hipertensiune arterială extremă poate duce la un infarct miocardic secundar. Tratamentul se va axa atât pe gestionarea infarctului în sine, cât și pe tratarea cauzei subiacente.

Infarct miocardic spontan

Este forma clasică de atac de cord cu care majoritatea oamenilor sunt familiarizați. Apare atunci când o placă de aterom se rupe și determină formarea unui cheag sanguin care blochează o arteră coronară. Această blocare acută privează o zonă a inimii de oxigen, ceea ce duce la infarct.

Infarct miocardic fatal

Din păcate, unele infarcte miocardice pot fi fatale, ducând la decesul pacientului într-un timp scurt de la debut. Aceasta poate fi consecința directă a deteriorării cardiace sau a complicațiilor, cum ar fi aritmiile letale.

Infarct miocardic asociat cu angioplastie coronariană sau stenturi

Angioplastia este o procedură care are ca scop deschiderea arterelor blocate, iar introducerea de stenturi are ca scop menținerea deschiderii arterei. Deși aceste intervenții sunt concepute pentru a preveni sau a trata infarctul miocardic, vin cu un mic risc de a provoca un infarct.

Infarct mocardic transmural

Este un tip de inferct grav, deoarece afectează întregul perete al miocardului, de la interior la exterior. Acest lucru înseamnă că o zonă extinsă a inimii a fost privată de oxigen, ceea ce poate avea implicații serioase asupra funcționării inimii.

Infarct miocardic subendocardic

Spre deosebire de infarctul miocardic transmural, cel subendocardic afectează doar stratul intern al inimii. Deși afectează o zonă mai mică a miocardului, rămâne o condiție gravă ce necesită îngrijire medicală urgentă.

Cum și de ce se produce infarctul miocardic?

Infarctul miocardic este rezultatul unui dezechilibru între necesarul și aportul de oxigen al mușchiului cardiac. La originea acestei afecțiuni stă dezvoltarea aterosclerozei, o boală cronică în care lipide, în special colesterol, se acumulează pe pereții interni ai arterelor, formând plăci.
De-a lungul timpului, anumite plăci de aterom devin instabile. Sub influența unor factori precum stresul, hipertensiunea arterială sau inflamația, aceste plăci se pot rupe. Când o placă se rupe, expune un strat subiacent, care este trombogenic (adica favorizează formarea cheagurilor) și duce la formarea unui cheag de sânge la locul ruperii plăcii. Acest cheag poate bloca parțial sau total artera, limitând astfel fluxul de sânge către o porțiune a inimii.
Fără un aport adecvat de oxigen și nutrienți, țesutul cardiac începe să sufere de ischemie (lipsa de sânge). Dacă blocajul nu este eliminat rapid, această zonă ischemică evoluează spre necroză sau moarte, ceea ce înseamnă un infarct miocardic.

Cauze și factori de risc

Infarctul miocardic este cauzat de o serie de factori interconectați. Uneori, acești factori sunt auto-induși, cum ar fi obiceiurile alimentare sau stilul de viață; alteori, sunt rezultatul condițiilor genetice sau al altor circumstanțe care nu sunt controlabile.

  • Ateroscleroza – procesul de acumulare a depozitelor lipidice, în special colesterol, pe pereții interni ai arterelor. Cu timpul, aceste depuneri pot forma plăci care, atunci când se rup, pot provoca formarea unui cheag sanguin și blocarea fluxului sanguin către inimă
  • Nivel mare de trigliceride în sâng – acest lucru crește riscul de dezvoltare a aterosclerozei și, implicit, de infarct miocardic
  • Alimentație dezechilibrată – o dietă bogată în zahăr, grăsimi saturate și sare poate contribui la dezvoltarea aterosclerozei, hipertensiunii arteriale și obezității, toate fiind factori de risc pentru infarct
  • Hipertensiunea arterială – crește presiunea pe artere, provocând leziuni la nivelul pereților arteriali și favorizând acumularea plăcilor de aterom
  • Diabetul și obezitatea – sunt factori care agravează riscul cardiovascular
  • Fumatul – nicotina și alte substanțe chimice din tutun pot dăuna arterelor, mărind riscul de ateroscleroză
  • Vârsta și istoricul familial – riscul de infarct miocardic crește cu înaintarea în vârstă, iar un istoric familial de boli cardiace poate indica o predispoziție genetică

Alte cauze, mai puțin comune, dar care pot contribui la infarctul miocardic includ:

  • Embolii ale arterelor coronare – care pot fi cauzate de endocardită bacteriană, prolaps de valvă mitrală sau de un tromb format la nivel atrial sau ventricular stâng
  • Bolile autoimune
  • Compresia extrinsecă cauzată de tumori subpericardice sau anevrisme de sinus Valsalva.
  • Traumatismele directe la nivelul inimii sau toracelui pot cauza infarctul miocardic
  • Defectele congenitale cardiace pot crește riscul de infarct
  • Bolile hematologice – afecțiunile care cauzează stări de hipercoagulabilitate pot crește riscul de formare a cheagurilor de sânge
  • Spasmul arterelor coronare – rareori, arterele coronare se pot contracta sau pot prezenta spasme, reducând temporar fluxul de sânge către inimă

Care sunt simptomele infarctului miocardic?

Simptomele infarctului miocardic pot varia de la o persoană la alta, dar există câteva semnale de alarmă comune. Atunci când apar aceste simptome este esențial să se acționeze rapid deoarece timpul este foarte important în prevenirea deteriorării țesutului cardiac.
  • Durere sau disconfort toracic
  • Durere în alte părți ale corpului (umeri, brațe, gât, mandibulă sau spate)
  • Dificultăți de respirație
  • Transpirații reci și excesive
  • Greață sau vărsături
  • Amorțeală sau slăbiciune
  • Stare de leșin sau vertij
  • Anxietate sau sentiment de neliniște

Diagnosticul infarctului

Diagnosticul infarctului miocardic este stabilit pe baza unei combinații între istoricul medical al pacientului, examenul clinic, investigații paraclinice și rezultatele unor teste specifice.

Medicul va discuta cu pacientul pentru a afla detaliile simptomelor sale și va efectua un examen fizic. Acesta poate include ascultarea inimii și a plămânilor, verificarea tensiunii arteriale și a pulsului.

Electrocardiogramă (EKG)

Este o investigație esențială și rapidă care măsoară activitatea electrică a inimii. Modificările specifice pe EKG pot indica locul și extinderea leziunilor miocardice.

Atunci când celulele miocardice mor, eliberează anumite enzime și proteine în sânge. Cei mai frecvenți markeri pentru infarct sunt troponina I și T, CK-MB și mioglobina. Nivelurile crescute pot confirma diagnosticul de infarct miocardic.

Ecografia cardiacă

Este o invesigație imagistică care folosește unde sonore pentru a vizualiza structura și funcția inimii, evidențiind zonele care nu se contractă normal, indicând potențiale regiuni ale inimii afectate de infarct.

Angiografia coronariană

Este o procedură imagistică care folosește razele X, care presupune introducerea unui cateter printr-o arteră până la inimă și injectarea unei substanțe de contrast pentru a vizualiza arterele coronare. Aceasta permite identificarea precisă a locurilor de obstrucție.

Testul de efort

Deși nu este obișnuit să fie folosit imediat în diagnosticul unui infarct miocardic acut, testul de efort poate fi folosit ulterior pentru a evalua gradul de afectare cardiacă și riscul de evenimente viitoare.

Tratamentul infarctului miorcardic

Tratamentul infarctului miocardic are ca scop restaurarea fluxului sanguin către țesutul cardiac afectat și prevenirea complicațiilor ulterioare. Abordarea terapeutică depinde de severitatea, localizarea infarctului și timpul scurs de la debutul simptomelor.

Intervenție chirurgicală

Angioplastia coronariană cu implantare de stent este adesea prima opțiune de tratament pentru multe persoane cu infarct miocardic. În cadrul acestei intervenții, un cateter cu un balon expandabil la în vârf este introdus în artera coronariană afectată printr-un acces vascular (adesea radial sau femural). Când cateterul este avansat la locul stenozei sau obstrucției, balonul este inflat, determinând dilatarea arterei și înlăturarea obstrucției. Pentru a preveni reapariția îngustării segmentului afectat, se plasează un stent coronarian – o structură tubulară realizată dintr-un aliaj metalic sau din polimeri – care se expandează la nivelul zonei tratate pentru a menține artera deschisă.

Bypass-ul coronarian este un tip de intervenție chirurgicală în care se folosesc vase de sânge prelevate din alte părți ale corpului pentru a ocoli zona obstrucționată. În cazurile în care angioplastia nu este posibilă sau există multiple obstrucții, se poate realiza un bypass coronarian. 

Evoluție și complicații

După un infarct miocardic, pacienții pot experimenta o serie de complicații, în funcție de extinderea leziunilor și de timpul scurs până la tratament. Există potențiale complicații la care pacientul hipertensiv poate fi supus pe termen lung, în special în urma absenței unui diagnostic. 
  • Insuficiența cardiacă
  • Aritmii
  • Ruptura cardiacă
  • Tromboembolism
  • Anevrism cardiac
  • Pericardită post-infarct

Recuperarea după un infarct

Perioada de recuperare depinde de extinderea și localizarea infarctului, precum și de starea generală de sănătate a pacientului.

Zona și amploarea țesutului cardiac afectat sunt determinante în evoluția pacientului. Un infarct extins sau localizat într-o zonă esențială a inimii poate necesita o perioadă de recuperare mai lungă și mai intensivă decât unul mai limitat.

Reabilitarea cardiacă este foarte importantă în recuperarea post-infarct. Aceasta începe adesea în spital și continuă într-un centru specializat sau acasă. Programele de reabilitare sunt multidisciplinare și cuprind exerciții fizice, educație nutrițională, gestionarea stresului, consiliere psihologică și informații despre boala cardiacă și tratamentul său. Scopul este de a ajuta pacientul să-și îmbunătățească starea de sănătate și calitatea vieții și de a preveni recurența unui alt eveniment cardiac.

Medicamentele prescrise după un infarct, cum ar fi antiagregantele, betablocantele, statinele sau inhibatorii enzimei de conversie a angiotensinei au rolul de a preveni complicațiile și recidiva.Pacientul trebuie să înțeleagă importanța acestor medicamente și să le administreze conform recomandărilor medicale, evitând întreruperile nejustificate. În plus, orice efect secundar sau neregularitate ar trebui raportată imediat medicului.

Pentru a preveni un alt infarct și pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții, pacinților și se recomandă să adopte un stil de viață sănătos. Acest lucru implică o dietă echilibrată, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, efectuarea de exerciții fizice regulate și menținerea unei greutăți sănătoase. De asemenea, gestionarea stresului prin tehnici de relaxare sau meditație poate contribui la ameliorarea stării generale.

Cum reducem riscul producerii unui infarct?

Prevenția este crucială și implică o serie de măsuri atât la nivelul stilului de viață, cât și în privința monitorizării sănătății generale.
  • Controlul factorilor de risc – hipertensiune arterială, diabet, colesterol crescut
  • Adoptarea unui stil de viață sănătos – dieta echilibrată, exerciții fizice regulate, evitarea fumatului și consumul moderat de alcool
  • Administrarea de medicamente preventive, conform indicațiilor medicului
  • Gestionarea stresului

Controlul periodic pentru evaluarea riscului producerii unui infarct

Controlul medical regulat este cea mai bună metodă de monitorizare și gestionare a factorilor de risc. Testele de sânge pentru evaluarea nivelurilor lipidelor,măsurarea tensiunii arteriale, electrocardiograma (ECG), ecocardiografia și, după caz, testul de stres sau coronarografia sunt investigații care pot evidenția o problemă incipientă, minimizând astfel riscul de complicații.

FAQ

Semnele prevestitoare pot include durere sau presiune în piept, dificultăți de respirație, palpitații, oboseală neobișnuită, amețeală sau greață.
Simptomele frecvente includ durere acută în piept care poate iradia în brațul stâng, mandibulă sau spate, dificultăți de respirație, transpirații reci, greață, amețeală sau leșin.
La primul semn de disconfort toracic sau oricare dintre simptomele asociate cu un infarct este recomandat să consultați un medic cardiolog.
Preinfarctul (angină instabilă) este o afecțiune în care inima nu primește suficient sânge și oxigen, prevestind adesea un infarct iminent.
Prezența simptomelor prevestitoare ale unui infarct necesită solicitarea asistenței medicale de urgență.
Nu așteptați! Solicitați asistență medicală de urgență, printr-un apel la 112.
Durata vieții după un infarct variază în funcție de gravitatea infarctului, tratamentul primit, și cât de repede s-a intervenit. Multe persoane trăiesc mulți ani după un infarct, în special dacă urmează tratamentul și recomandările medicale.
Tensiunea arterială poate varia în timpul unui infarct. Ea poate fi ridicată, normală sau scăzută. Depinde de răspunsul organismului și de zona inimii afectată.
Pulsul poate fi accelerat (tahicardie) sau încetinit (bradicardie), în funcție de zona inimii afectată și de tipul infarctului.
Da – angina pectorală (dureri toracice recurente provocate de efort), oboseală crescută, dificultăți de respirație sau palpitații.
Urmați tratamentul prescris de medic, participați la reabilitarea cardiacă, adoptați un stil de viață sănătos și mergeți la controale periodice la cardiolog.
Fără investigații adecvate, poate fi ratată o afecțiune cardiacă subiacentă, ceea ce crește riscul de complicații sau de un alt infarct.